Realizata in colaborare cu Muzeul National de istorie Naturala Madrid si institutul Cervantes din Bucuresti

      Prezentare dedicata expeditionarilor si expeditiilor din zona Pacificului

©CSIC, Madrid, 2004

PACIFICUL INEDIT, 1862-1866 În anul 1862, guvernul spaniol a alcatuit, din ratiuni de stat, o foarte importanta expeditie maritima al carei obiectiv era sa strabata republicile americane ale Pacificului. Expeditia cuprindea si o Comisie Stiintifica a carei misiune era aceea de a realiza cât mai multe cercetari care sa conduca la noi descoperiri în diversele ramuri ale ´stiintelor naturale si care sa culeaga exemplare pentru noi colectii din cele trei regnuri naturale în vederea expunerii lor ulterioare în Cabinetele si Muzeele Nationale. Expeditia maritima era alcatuita din fregatele de razboi "Resolución" si "Triunfo" precum si din goeleta "Covadonga"; Comandant General al escadrilei a fost numit amiralul don Luis Hernández Pinzón.

Membrii Comisiei

D. Patricio Paz y Membiela, capitan de nava în rezerva. Presedinte

D. Fernando Amor y Mayor, responsabil cu partea de Geologie si Entomologie

D. Francisco de Paula Martínez y Sáez -pentru mamifere si reptile acvatice, pesti, anelide, moluste si zoofite. Secretar.

D. Marcos Jiménez de la Espada – pentru mamifere, pasari si reptile

D. Bartolomé Puig y Galup – pentru conservarea si pregatirea specimenelor

D. Juan Isern y Batlló – pentru botanica

D. Rafael Castro y Ordóńez- fotograful expeditiei

Comisia Siintifica s-a îmbarcat pe fregata "Triunfo", la cârma careia se gasea comandantul don Enrique Croquer y Pavía, ridicând ancora din golful Cádiz în data de 6 august 1862. O data ajunsi în America, membrii comisiei nu au parcurs un acelasi itinerar, nici nu s-au întors în acelasi timp, ci s-au despartit, luând rute diferite.
Don Fernando Amor a murit la San Francisco (California) în 1864, iar don Juan Isern în 1866, dupa ce s-a întors la Madrid.

Pe durata expeditiei, Comisia a strâns mai multe de 80.000 de mostre de istorie naturala americana care au generat un numar foarte mare de lucrari stiintifice si descrieri de noi specii. Data fiind extraordinara bogatie a datelor acumulate, patrimoniul reunit de membrii comisiei este revazut si cercetat chiar si în zilele noastre. A fost prima expeditie stiintifica în a carei componenta a fost inclus si un fotograf.

FOTOGRAFUL COMISIEI STIINTIFICE A PACIFICULUI:
RAFAEL CASTRO ORDÓŃEZ
Rafael Castro Ordóńez, desenator si fotograf al Comisiei, originar din Madrid si format ca pictor la Academia Regala din San Fernando, si-a continuat apoi studiile la Paris pe lânga pictorul Cogniet. De remarcat pentru activitatea sa din acea perioada, participarea la expozitiile de Arte Frumoase care au avut loc la Madrid între 1858 si 1860.

Efortul depus de Castro Ordóńez pe durata expeditiei Pacificului a fost foarte rodnic, asa dupa cum demonstreaza vasta colectie de fotografii din Brazilia, Argentina, Uruguay, Chile, Peru, Ecuador, Panamá, California, pastrate în Arhivele Muzeului National de Stiinte Naturale si cuprinse în aceasta expozitie. Castro a colaborat si cu revista El Museo Universal, unde trimitea cronici însotite de desene si fotografii care ulterior au fost publicate sub forma de gravuri.

Castro a pornit în calatoria de întoarcere la Madrid din orasul Guayaquil, în octombrie 1864, cu intentia ca, odata ajuns în Spania, sa se ocupe de reproducerile fotografice. Moartea sa voita, survenita pe 2 august anul urmator, l-a împiedicat sa-si duca lucrul la bun sfârsit, munca lui fiind continuata de fotografii Sebastián si José María Mudarra, care au realizat mai multe tiraje de copii dupa diversele colectii de fotografii.

PROCESUL DE RESTAURARE
Colectia de fotografii a Comisiei Stiintifice a Pacificului, custodiata de Muzeul National de Stiinte Naturale, este formata din negative pe colodium umed (aproape 300), copii cu albumina (131), copii cu platina (9) si probabil pe hârtie cu bromura de potasiu.

Colectia a fost redescoperita printre fondurile Muzeului în 1984, intervenindu-se asupra ei în 1990. Ca urmare a acestei interventii, realizate de Miguel Ángel Martín Giménez, s-a obtinut o serie de cópii dupa negativele originale, cele cuprinse actualmente în catalogul “Pacífico Inédito”. Aceste copii respecta în mare masura imaginea initiala care apare pe negativul original, cu toate ca nu atinge calitatile tehnice ale fotografiei originale. Interventia din 1990, descrisa în catalog, a generat necesitatea unui studiu, a unor reproduceri si a unei ordonari stiintifice a fondurilor, lucrul care a fost posibil începând cu anul 2005, gratie sponsorizarii oferite de banca BBVA.

Fotografiile care se pot vedea în aceasta expozitie, realizate în 2005, sunt copii digitale imprimate cu cerneluri pigmentare pe hârtie tratata pentru rezistenta prelungita. Toate au fost realizate în baza convertirii digitale a originalului: negative pe colodium umed si copii cu albumina. În ambele cazuri, conversia digitala a respectat procedura fotografica istorica, fapt care a permis sa fie mentinute formatul si scala de culoare; mai mult chiar, în cazul negativelor pe colodium umed s-a recreat tonul pe care ar fi putut sa-l aiba copia cu albumina facuta pe baza acelui negativ. Conversia digitala care se observa în aceasta expozitie, spre deosebire de cea realizata în anii 90, nu numai ca respecta imaginea initiala, dar si procedura si calitatea fotografica, procedeele de finisare ale fotografiei precum si stare de conservare originala.

Aceasta conversie digitala face parte dintr-un proiect mai amplu al carui obiectiv este acela de a studia si de a încerca sa îmbunatateasca rezultatele fotografice si sa atenueze efectele fízico-chimice nedeontologice ale interventiei din anii 90. Lucrul la proiect s-a încheiat în primele luni ale anului 2006, a implicat specialisti din diverse domenii si institutii: Gary Ellis, (analist. Institutul de Polimeri, Consiliul Superior de Cercetari Stiintifice - CSIC), Javier García-Guinea (analist. Muzeul National de Stiinte Naturale, CSIC), Ángel Fuentes de Cía (conservator-restaurator de fotografie din domeniul privat), Celia Martínez Cabetas (conservator-restaurator de hârtie, Muzeul Nacional de Stiinte Naturale, CSIC), Jesús Muńoz Fernández (fotograf, Muzeul Nacional de Stiinte Naturale, CSIC).