Aspecte din viața lui Charles Darwin

Darwin nu a avut niciodată o funcție publică. Deoarece deținea suficiente mijloace materiale pentru un trăi decent, s-a dedicat exclusiv cercetării științifice. Grav bolnav, la 34 ani s-a retras la Down, un sat în apropiere de Londra, unde a lucrat timp de 40 de ani, realizând o operă de peste 5000 de pagini.

Colegii de școală l-au poreclit „Charles-Gaz” (în engleză rimează!), deoarece împreună cu fratele sau mai mare Erasmus (1804-1881) făceau experimente până seara târziu într-un laborator de chimie improvizat.

Charles Darwin a urmat cursuri de medicină la Edinburgh, dar nu a putut să își ia licența pentru că nu suporta operațiile, care pe acea vreme nu se făceau cu anestezie. De asemenea Darwin a fost student la teologie. În perioada 1831-1836 Darwin a participat ca naturalist la expediția vasului Beagle în jurul lumii. Călătoria a durat 5 ani și 136 de zile. Șeful de echipaj de pe vasul Beagle l-a poreclit pe Darwin „prinzător de muste” datorită faptului că era adesea văzut cu fileul entomologic în mână. Pe parcursul expediției, el a descoperit scheletele unor animale uriașe, terțiare.

Ca orientare politică, Darwin era liberal (wigh), dușman înverșunat al sclavagismului și colonialismului promovate de conservatori (tory). Charles Darwin a murit în anul 1882. În ciuda controverselor stârnite de lucrările sale, Darwin a fost înmormântat cu onoruri la Westminster Abbey, printre celelalte personalități ale lumii artistice, științifice și politice, nu departe de mormântul lui Isaac Newton.

EXISTENȚA EVOLUȚIEI A FOST INTUITĂ ÎNAINTE DE DARWIN DE NUMEROȘI ALȚI GÂNDITORI, CUM AR FI ROUSSEAU, GOETHE ȘI LAMARCK.

Jean Jacques Rousseau (1712-1778) a avut intuiția luptei pentru existența cu un secol înaintea lui Darwin, când scria în Discurs asupra inegalității dintre oameni: „Natura procedează ca legea din Sparta cu copiii cetățenilor: ea întărește pe cei bine conformați și-i face să piară pe toți ceilalti”.

Johann Wolfgang Goethe s-a preocupat și de științele naturii, fiind întemeietorul morfologiei comparate a plantelor cu semințe; în lucrarea Metamorfoza plantelor (1791-1792), Goethe își mărturisește credința în transformarea speciilor.

Ipoteza „omului-maimuță” ca verigă evolutivă intermediară între om și maimuță nu aparține lui Darwin, ci a fost emisă de Jean Baptist Lamarck. Un coleg mai vârstnic de la facultatea de medicină din Edinburgh, doctorul R. E. Grant, care publicase lucrări remarcabile de zoologie, i-a prezentat cu entuziasm lui Darwin ideile lui Lamarck referitoare la transformarea speciilor, însă acesta își amintește doar că teoriile lui Lamarck l-au mirat, dar nu l-au și impresionat.