Despre colecțiile științifice

Patrimoniul cultural al unei naţiuni constituie deopotrivă argumentarea cultural-istorică a specificităţii şi identităţii naţionale, memorie şi sursă de creativitate. Valoarea unei instituții muzeale, locul pe care îl ocupă în ierarhia naţională şi internaţională a instituţiilor cu acelaşi profil sunt determinate în primul rând de patrimoniul pe care îl deţine.

În prezent, patrimoniul ştiinţific al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este format din cca. 2 milioane exemplare de nevertebrate şi vertebrate (actuale şi fosile) provenind din România şi din diverse zone geografice, de la ecuator la regiunile polare, sau colectate de la suprafaţa apei şi până la mai mult de 6.000 de metri adâncime.

Patrimoniul ştiinţific este grupat în 132 colecţii: colecţii zoologice aparţinând majorităţii grupelor de animale actuale, colecţii de paleontologie, de etnografie şi antropologie, de geologie, de anatomie comparată. Prin aceasta, Muzeul conservă o parte din biodiversitatea României şi a Globului, reprezentând cea mai importantă sursă de documentare pentru cercetarea zoologică românească.

Patrimoniul ştiinţific al Muzeului îşi are originea în colecţiile care cuprindeau 150 de minerale, 213 moluşte, precum şi un număr apreciabil de peşti, mamifere şi fosile dăruite la 3 noiembrie 1834 de cel care a avut iniţiativa înfiinţării Muzeului Naţional – Banul Mihalache Ghica (ministru de interne). Se adaugă piesele obţinute prin schimburi de Carol Wallenstein – primul conservator al Muzeului (1837-1859) şi cele dobândite de succesorul său, Carlo Ferreratti (1860-1867) prin relaţiile sale cu Muzeul din Torino. Profesorul Gregoriu Ştefănescu care a urmat la conducearea Muzeului (1867-1893) îmbogăţeşte în special colecţiile de geologie şi paleontologie.

O îmbogăţire spectaculoasă a colecţiilor are loc după numirea lui Grigore Antipa ca director al muzeului în 1893. Se remarcă bogata şi importanta donaţie (1882 şi 1895) a medicului Hilarie Mitrea cuprinzând piese zoologice şi etnografice colectate in Arhipelagul Indonezian. Grigore Antipa a depus o activitate intensă pentru aducerea in muzeu a unor valoroase colecţii reprezentând material exotic bogat şi divers. In acest sens a contactat firme specializate din străinătate (Austria, Germania) pentru achiziţii, dar a încurajat şi dezvoltarea colecţiilor prin donaţii (donatori fiind atât români cât şi străini – exploratori, personalităţi ştiinţifice, membri ai corpului diplomatic etc.). De la cele 2038 piese pe care Grigore Antipa le-a preluat in 1893, patrimoniul a sporit la peste 200.000, cele mai spectaculoase fiind prezente în expoziţia permanentă pe care a organizat-o dupa principii muzeologice moderne.

Dezvoltarea patrimoniului ştiinţific are loc după 1964, când la conducerea muzeului este numit Acad. Mihai Băcescu ce a încurajat cercetarea faunei României şi mondiale de către specialiştii Muzeului. După 1990 colecţiile au fost îmbogăţite cu material colectat din deplasările în ţară, efectuate cu scopul evaluarii diversităţii faunei terestre şi acvatice, dar şi din expediţiile organizate de către Muzeu sau în care specialişti din Muzeu au fost invitaţi să participe.

Dezvoltarea patrimoniului ştiinţific al Muzeului „Grigore Antipa” este continuă. Modalităţile de constituire a colecţiilor sunt: colectare de material biologic (cu respectarea statutului unor specii protejate), schimburi de material ştiinţific cu instituţii de profil, achiziţii, donaţii.

În prezent cea mai mare colecţie din patrimoniul ştiinţific al MNINGA este
cea de insecte.

În prezent cea mai mare colecţie din patrimoniul ştiinţific al MNINGA este cea de insecte, cu peste 1.000.000 de exemplare, unele dintre ele fiind colectate în urmă cu 100 de ani. Îi urmează Colecţia ştiinţifică de moluşe cu 250.000 de exemplare şi Colecţia de crustacee cu 103.000 exemplare. Colecţiile de vertebrate numără 46.500 exemplare.

În cadrul colecţiilor, locul cel mai important din punct de vedere ştiinţific şi documentar, adevărată comoară a patrimoniului ştiinţific al muzeului, îl ocupă exemplarele pe baza cărora au fost descrise specii noi, aşa numitele exemplare-tip. Acestea provin mai ales din fauna străină şi aparţin colecţiilor de nevertebrate (6.986 ex.), de vertebrate (91 ex.), de paleontologie (1 ex.).

Peste 3500 de bunuri culturale mobile de o valoarea excepţională, reprezentative la nivel internaţional şi naţional sunt clasate în categoria juridică tezaur, iar 86 cu o valoare deosebită pentru România sunt clasate în categoria juridică fond. Acestea sunt înregistrate şi centralizate în baza naţională de date de evidenţă a bunurilor culturale mobile clasate.

Ţinând cont de existenţa a nenumărate restricţii, convenţii şi legi internaţionale, astăzi este tot mai dificilă obţinerea pieselor pentru colecţii. De aceea, muzeele, păstrătoare de valori perene, trebuie să-şi cunoască, să-şi iubească şi să-şi ocrotească patrimoniul şi pentru generaţiile viitoare.