Colecţiile de Crustacee

Colecţiile de crustacee (crabii, creveţii, langustele, etc.) din patrimoniul Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” sunt cele mai importante din România prin numărul de exemplare şi specii – 173.000 exemplare inventariate, peste 1500 specii din întreaga lume. Unele provin de la ecuator, în timp ce altele sunt originare din regiunile polare, unele sunt colectate de la suprafaţa apei, în timp ce altele de la mai mult de 6.000 de metri adâncime. Exemplarele din colecţia muzeului sunt extrem de variate, având dimensiuni de la 1 mm, în timp ce la altele numai picioarele au 1,5 m lungime.

Aceste colecţii sunt valoroase şi prin cele 3.045 exemplare-tip, exemplare după care s-au descris specii noi de crustacee în ştiinţă.

Colecţiile au început să se constituie pornind de la exemplarele donate de către Dr. Hilarie Mitrea (mai ales decapode) şi colecţia Dr. Grigore Antipa. Ulterior, Acad. Mihai Băcescu a dezvoltat o renumită şcoală românească de carcinologie. Dr. Modest Guţu, Dr. Ileana Negoescu, Dr. Iorgu Petrescu, specialişti de talie mondială, fac parte din această şcoală. Acestora se datorează dezvoltarea colecţiilor care cuprind specii din diverse grupe: amfipode, cumacee, decapode, isopode, myside, tanaidacee, atât prin colectările personale cât şi prin schimburile sau donaţiile primite de la specialişti străini de la institute şi muzee ale lumii.

Parte din exemplare provin din România, dar cea mai mare parte provine din diverse zone ale oceanelor şi mărilor lumii. Islanda, Groenlanda, Insulele Falkland, Monaco, Goful Gascogne, Libia, Cuba, Algeria, Iran, Groenlanda sunt numai câteva din zonele de unde s-au colectat exemplare, unele necunoscute până atunci.

În colecţiile de crustacee ale Muzeului Antipa au ajuns exemplare colectate cu ocazia participării specialiştilor la expediţii de cercetare. Cea mai veche expediţie este cea din 1893 pe Marea Negră, Expediţia „Grigore Antipa”. Alte expediţii de unde s-a adus un bogat material sunt: Anton Bruun (1965)-S.U.A., Tanzania (1973), Thalassa (1971, 1977)-Franţa, Indonezia (1991), Bermuda (2000).

Cea mai mare parte a exemplarelor sunt conservate în lichid – aflate în depozitul de colecţii ştiinţifice dar şi în expoziţia de bază, restul exemplarelor sunt conservate uscat (parte din ele fiind expuse).