Bioregiunea alpină

Bioregiunea alpină cuprinde munţii, deasupra regiunii de poale. Diorama dedicată Carpaţilor româneşti urmăreşte o tranziţie de la zona inferioară a etajului alpin, cu vegetaţie de făgete amestecate cu molid, către regiunile mai înalte, trecând prin zona molidişurilor pure, cea a tufişurilor de jnepeni şi cea a pajiştilor alpine, cu smârdar, floare de colţ etc.

Fauna este dispusă şi ea în consecinţă: în zonele de păduri de fag şi molid întâlnim carnivore mari, precum lupul, ursul şi râsul, dar şi păsări precum ierunca, huhurezul mare, cocoşul de munte, alunarul, diverşi piţigoi; urcând, întâlnim acvila de munte, vipera de munte, iar în zona alpină superioară, capra neagră, marmota (specie reintrodusă), prundăraşul de munte, corbul.

Munții Carpați

Numărul de specii de vertebrate semnalate în această bioregiune este de peste 600. Dintre mamifere, ies în evidenţă speciile de carnivore mari: ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus) şi râsul (Lynx lynx), pentru toate trei Carpaţii româneşti fiind unul din cele mai importante rezervoare de populaţii la nivel european.

Acelaşi lucru este valabil pentru specii de erbivore mari, precum cerbul carpatin (Cervus elaphus) şi capra neagră (Rupicapra rupicapră). Zonele carstice, larg răspândite în masivele calcaroase, oferă refugii numeroaselor specii de lilieci, multe fiind protejate la nivel european. Dintre rozătoare, marmota alpină (Marmota marmota) a fost reintrodusă după ce dispăruse în sec. XIX.

Dintre păsări, ies în evidenţă specii spectaculoase precum cocoşul de munte (Tetrao urogallus) şi specia apropiată, mai mică şi mai rară, cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix), întâlnit doar în Maramureş, sau acvila de munte (Aquila chrysaetos), dar şi specii deosebite de talie mică: fluturaşul de stâncă (Tichodroma murăria), specific pereţilor verticali, mierla de apă (Cinclus cinclus) ce trăieşte pe râurile şi pâraiele montane, mierla gulerată (Turdus torquatus) şi brumăriţa (Prunella collaris), caracteristice pajiştilor alpine, alunarul (Nucifraga caryocatactes) şi forfecuţă (Loxia curvirostra) din pădurile de conifere etc. Reptilele sunt reprezentate prin specii iubitoare de climat răcoros, așa cum este şopârlă de munte (Lacertă [Zootoca] vivipară) şi vipera de munte (Vipera berus berus), dar şi specii larg răspândite, precum năpârcă (Anguis fragilis) sau şopârlă de câmp (Lacerta agilis).

Vipera cu corn (Vipera ammodytes) apare în unele zone calcaroase, în Banat, Oltenia şi sudul Apusenilor. Printre amfibieni, se numără specii larg răspândite, precum salamandra (Salamandra salamandra), tritonul de munte (Triturus alpestris) sau broască roşie de munte (Rana temporaria), dar şi taxoni endemici lanţului carpatic, cum este tritonul carpatin (Triturus montandoni), răspândit din Cehia până în Carpaţii Meridionali, sau tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris ampelensis), întâlnit doar în România.

Peştii apelor de munte sunt relativ puţin numeroşi; lostriţa (Hucho hucho) este extrem de rară, pe cale de dispariţie, lipanul (Thymallus thymallus) este, de asemenea, o specie periclitată, iar aspretele (Romanichthys valsanicola) este o specie a cărei răspândire mondială este limitată la râul Vâlsan, fiind un unicat românesc, protejat, cu valoare ştiinţifică excepţională. Nevertebratele sunt foarte numeroase; se remarcă specii cu colorit insolit, precum croitorul fagului (Rosalia alpină) sau fluturele Apollo (Parnassius apollo), acesta din urmă ameninţat inclusiv prin colectare pentru colecţii entomologice.

Pentru cele 101 de specii din categoria Natură 2000, fiecare stat membru al Comisiei Europene este dator să desemneze situri în care se obligă să asigure starea favorabilă de conservare a lor.